Pe peronul 9 si 3/4...

Nu, nu este vorba de Harry Potter. Este vorba despre... natura? Nu, nu natura... Defapt este vorba despre un om oarecare...

Ora 5:40 dimineata, Gara de Nord din Bucuresti. Un tip cam la 1,70 inaltime, imbracat subtire desi era foarte frig, cu parul aproximativ lung lasat pe ochi (de parca vroia sa-si ascunda privirea) isi aprinde o tigara.
Tigarea deabea aprinsa.
"Este cel mai bine asa! Ea a ales. Eu doar am privit... Trebuia sa fac ceva... Nu stiu ce... Dar trebuia... E clar ca am fost un las. Oricum stiam ca sunt un las. Poate tocmai d-asta nici nu am facut nimic, pentru ca ma complac in gandul ca sunt un las si ca nimic nu o sa-mi iasa cum vreau. Dar ea nu e nimic, ea e totul. Trebuia sa fac ceva ca sa nu se intample asa. Stiu ca nu imi va fi bine, tocmai d-asta plec. Si in adancul sufletului meu stiu ca nici ei nu ii va fi bine! Poate va regreta asta mai tarziu. Dar da, a fost alegerea ei. Trebuie sa suporte consecintele! Ce idiot sunt... Daca plec acum, nu ii dau ei sansa sa repare greseala facuta. De parca... de parca ma razbun pe ea pentru neputinta mea. "
Tigarea pe jumatate fumata.
"Dar poate acolo unde ma duc, imi va fi mai bine! Poate imi voi gasi fericirea. De mic mi-am dorit sa ma duc acolo... a fost visul meu. Acum am sansa sa-l fac realitate. Dar. Dar, dar, dar. Dar nu asta imi doresc. Imi pare atat de rau... incredibil. Parca nu sunt eu... nu ma mai recunosc. As vrea sa dau timpul inapoi sa nu o las sa faca greseala asta. Nu merita sa o las! Dar am fost egoist. M-am gandit mult ce sa fac... si tot gandindu-ma daca e bine sau nu, nu am facut nimic! Am fost pus fata in fata cu situatia si ea a ales pana ca eu sa termin de gandit. Dar... de as fi facut ceva... orice... un semn... o privire... un tipat... orice! Poate nu asta ar fi sfarsitul. Dar acum plec si las in urma tot ce a fost. Mi se rupe sufletul cand ma gandesc la ea si cat de dezamagita o as fie cand o sa realizeze ca a trait o minciuna. O minciuna de care eu stiam, insa nu am facut nimic. O sa ma urasca. O sa ma urasca ca nu am facut nimic si ca am plecat ca un las, ceea ce si sunt. Dar poate asta si vreau... sa ma urasca! Sa stiu ca atunci cand sunt plecat nu exista cale de intoarcere! Sa pot sa uit tot si sa o iau de la inceput, in tara portocalie."
Tigarea pe terminate.
"Poate asa e cel mai bine..." gandurile lui sunt intrerupte de un anunt: "Trenul de 5:45 catre Craiova ce soseste pe peronul 9 si 3/4 va avea intarziere 30 de minute. CFR va multumeste de intelegere" "mdea... perfect! Ce rost are sa astept trenul atat, stand degeaba? Ma voi duce eu catre el"
Tigarea deja calcata cu talpa piciorului stang si stinsa. Tipul se coboara de pe peron pe sine si incepe sa mearga pe ele in directia stanga. Nu merge spre tren, insa nu conteaza. Va avea acelasi final.